|
1. |
Și s-a sculat proorocul Ilie ca focul și cuvântul lui ca făclia ardea.
|
|
2. |
El a adus peste ei foamete și cu râvna sa i-a împuținat.
|
|
3. |
Cu cuvântul Domnului a oprit cerul și de trei ori a pogorât foc.
|
|
4. |
Cât te-ai mărit, Ilie, întru minunile tale! Și cine este asemenea
ție, ca să se laude?
|
|
5. |
Cel care ai înviat pe mort din morți și din locașul morților cu
cuvântul Celui Preaînalt.
|
|
6. |
Cel care ai răsturnat regi în pierzare și pe cei măreți de pe scaunul
lor.
|
|
7. |
Cel care ai auzit în Sinai mustrare și în Horeb judecățile răzbunării.
|
|
8. |
Cel care ai uns regi spre răsplătire și prooroci următori după tine.
|
|
9. |
Cel care te-ai înălțat prin vifor de foc și cu car de cai de flacără.
|
|
10. |
Cel care ești, precum este scris, hotărât pentru vremuri viitoare,
ca să potolești mânia mai înainte de mânie, să întorci inima tatălui către
fiu și să așezi semințiile lui Iacov.
|
|
11. |
Fericiți cei care au văzut și cei care întru dragoste au adormit,
dar și noi vom fi vii.
|
|
12. |
Când Ilie a fost răpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de
duhul lui.
|
|
13. |
în zilele sale nu s-a temut de biruitori și nimeni nu l-a supus.
|
|
14. |
Tot cuvântul n-a fost ascuns înaintea lui și întru adormire a proorocit
trupul lui.
|
|
15. |
Și în viața sa a făcut semne și la moarte minunate au fost lucrurile
lui.
|
|
16. |
Cu toate acestea nu s-a pocăit poporul și n-a încetat de la păcate,
până ce a fost scos din țara sa și s-a risipit în tot pământul.
|
|
17. |
Și a rămas popor puțin și domn din casa lui David.
|
|
18. |
Unii dintre ei au făcut ce este plăcut; iar unii au înmulțit păcatele.
|
|
19. |
Iezechia a întărit cetatea sa și a adus în mijlocul ei apă.
|
|
20. |
A săpat cu fier piatra cea colțurată și a zidit izvoare de apă.
|
|
21. |
În zilele lui s-a suit Sanherib și a trimis pe Rabșache și a ridicat
mâna sa asupra Sionului și s-a semețit cu trufia sa,
|
|
22. |
Atunci au tremurat inimile și mâinile lor și s-au chinuit, ca acele
care nasc și au chemat pe Domnul cel Milostiv, întinzând mâinile lor către
El.
|
|
23. |
Și Cel Sfânt din cer degrabă i-a auzit și i-a izbăvit prin mâna
lui Isaia.
|
|
24. |
A lovit tabăra Asirienilor ți i-a omorât pe ei îngerul Lui,
|
|
25. |
Pentru că Iezechia a făcut ce era plăcut Domnului și s-a întărit
în căile lui David, tatăl său, pe care le-a poruncit în vedenia sa Isaia
proorocul cel mare și credincios.
|
|
26. |
În zilele lui s-a întors soarele și a înmulțit regelui viața.
|
|
27. |
Cu duh mare a văzut cele de pe urmă și a mângâiat pe cei care plângeau
în Sion.
|
|
28. |
Până în veci s-au arătat cele ce vor să fie și cele ascunse mai
înainte de a veni ele.
|