1. |
Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om şi jug greu peste fiii lui Adam. |
2. |
Din ziua ieşirii din pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la mama tuturor. |
3. |
Gândurile lor, frica inimii, cugetarea aşteptării, toate merg spre ziua morţii! |
4. |
De la cel ce şade pe scaun cu mărire şi până la cel smerit, în pulbere şi cenuşă, |
5. |
De la cel ce poartă iachint şi cunună şi până la cel ce se îmbracă cu pânză groasă, |
6. |
Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni; şi în vremea odihnei, întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl împovărează. |
7. |
Puţin ca o nimica este odihna lui, iar în somn se zbate ca în timpul străjuirii. |
8. |
Spăimântat de vedeniile inimii sale, şi ca şi cum ar fi scăpat de la faţa războiului, |
9. |
În clipa când este să scape, se deşteaptă şi se minunează nevăzând nici o primejdie. |
10. |
Aşa este cu toată făptura de la om până la animal; iar cu păcătoşii de şapte ori mai mult. |
11. |
Adică: moartea şi sângele, certurile şi sabia, asupririle şi foametea, zdrobirile şi bătaia. |
12. |
Pentru cei fără de lege s-au zidit acestea toate; şi pentru ei s-a făcut potopul. |
13. |
Toate câte sunt din pământ în pământ se întorc, şi cele ce sunt din ape în mare se întorc. |
14. |
Tot darul şi strâmbătatea se vor şterge; iar credinţa în veac va sta. |
15. |
Banii nedrepţilor ca râul vor seca şi ca trăsnetul cel mare în ploaie vor răsuna. |
16. |
Cel care va deschide mâinile sale se va veseli, iar cei care calcă legea până în sfârşit vor pieri. |
17. |
Seminţiile celor nelegiuiţi nu vor înmulţi ramurile; ci vor fi ca rădăcinile cele necurate pe piatră vârtoasă. |
18. |
Papura care creşte lângă apă şi lângă ţărmurile râului, mai înainte de toată buruiana se smulge. |
19. |
Harul este ca un rai plin de binecuvântări; şi milostenia în veac rămâne. |
20. |
Viaţa celui cumpătat şi a celui muncitor se va îndulci; şi mai mult decât a lor, viaţa celui care află comoară. |
21. |
Fiii şi zidirea cetăţii întăresc numele; iar mai mult decât amândouă acestea se socoteşte femeia fără de prihană. |
22. |
Vinul şi muzica veselesc inima, şi mai mult decât amândouă, iubirea înţelepciunii. |
23. |
Fluierul şi harpa îndulcesc cântarea, şi decât amândouă acestea mai mult limba cea dulce. |
24. |
Darul şi frumuseţea desfătează ochiul tău; iar mai mult decât amândouă mai plăcută este pajiştea verde. |
25. |
Prietenul şi tovarăşul la vreme se întâlnesc, şi mai mult decât amândoi, femeia cu bărbatul; |
26. |
Fraţii şi ajutorul sunt folositoare la vremea necazului; iar mai mult decât amândoi va izbăvi milostenia. |
27. |
Aurul şi argintul întăresc piciorul; şi mai mult decât amândouă, sfatul este plăcut. |
28. |
Banii şi tăria înalţă inima; şi mai mult decât amândouă, frica de Dumnezeu. |
29. |
Temerii de Domnul nimic nu-i lipseşte şi cu ea nu mai trebuie alt ajutor. |
30. |
Frica de Dumnezeu este un rai binecuvântat, şi mai mult decât toată mărirea, preţul ei. |
31. |
Fiule! Viaţă cerşetoare să nu trăieşti; mai bine să mori decât să ceri. |
32. |
Omul care caută la masa străină, viaţa nu i se socoteşte viaţă. |
33. |
Va pângări sufletul său cu mâncări străine; iar omul ştiutor şi învăţat se va feri. |
34. |
În gura celui fără de ruşine, dulce va fi cerşirea; iar în pântecele lui, ca focul va arde. |