|
1. |
Cel care trăieşte în veac a zidit toate deobşte. |
|
2. |
Domnul singur este drept. |
|
3. |
Nimănui n-a dat putere, ca să vestească lucrurile Lui, şi cine va cerca slava Lui? |
|
4. |
Puterea slavei Lui, cine o va măsura? Şi cine va putea grăi milele Lui? |
|
5. |
Nu pot împuţina, nici a adăuga, nici a cerca minunile Domnului. |
|
6. |
Când va sfârşi omul, atunci va începe, şi când va înceta, atunci nu va fi. |
|
7. |
Ce este omul şi la ce poate să fie folositor? Care este partea lui bună şi care este partea lui cea rea? |
|
8. |
Numărul zilelor omului, cel mult o sută de ani. |
|
9. |
Ca o picătură de apă din mare şi ca un grăunte de nisip, aşa sunt de puţini anii în ziua veacului. |
|
10. |
Pentru aceea îndelung-răbdător este Domnul cu ei şi a vărsat peste ei mila Sa. |
|
11. |
Văzut-a şi a cunoscut pieirea lor, că rea este; pentru aceea a înmulţit milostivirea Sa. |
|
12. |
Mila omului către aproapele său, iar mila Domnului peste tot trupul; |
|
13. |
Mustrând şi certând şi învăţând, El întoarce ca un păstor turma Sa. |
|
14. |
Pe cei care primesc învăţătura şi pe cei care se sârguiesc spre judecăţile Lui ii miluieşte. |
|
15. |
Fiule, în cele bune nu da plângere, şi în toată darea nu întrista cu cuvântul. |
|
16. |
Oare nu roua răcoreşte căldura? Aşa, mai bun este cuvântul decât darea. |
|
17. |
Oare nu este mai bun cuvântul decât darea cea bună? Şi amândouă sunt la omul cel darnic. |
|
18. |
Nebunul scoate ochii cu dojenile lui şi darul celui pizmaş face ochii să lăcrimeze. |
|
19. |
Mai înainte ca să vorbeşti, învaţă, şi mai înainte de boală te îngrijeşte. |
|
20. |
Mai înainte de judecată ispiteşte-te pe tine, şi în ceasul judecăţii vei afla milă. |
|
21. |
Mai înainte de boală smereşte-te, şi în vremea păcatelor arată întoarcere. |
|
22. |
Nu te împiedica a împlini făgăduinţa în vreme bună, şi nu aştepta până la moarte ca să faci ce ai făgăduit. |
|
23. |
Mai înainte de a făgădui, pregăteşte-te, şi nu fi ca omul care ispiteşte pe Domnul. |
|
24. |
Adu-ţi aminte de mânia cea din ziua sfârşitului şi de vremea răsplătirii, când va întoarce Dumnezeu faţa. |
|
25. |
Adu-ţi aminte de foamete în timpul belşugului, şi de sărăcie şi lipsă în zilele de bogăţie. |
|
26. |
De dimineaţă până seara se schimbă vremea şi toate sunt grabnice înaintea Domnului. |
|
27. |
Omul înţelept întru toate se va teme, şi în zilele păcatelor se va feri de greşeală. |
|
28. |
Tot cel înţelegător cunoaşte înţelepciunea şi cel care a aflat-o va da mărturie. |
|
29. |
Cei înţelepţi la cuvinte şi ei s-au înţelepţit şi au belşug de pilde alese. |
|
30. |
După poftele tale nu merge şi de la poftele tale te întoarce. |
|
31. |
De vei da sufletului tău plăcerea poftei, te va face pe tine bucurie vrăjmaşilor tăi. |
|
32. |
Nu te veseli cu multă desfătare, nici te lega cu îngreunarea ei. |
|
33. |
Nu te sărăci, făcând ospeţe din împrumut, când n-ai nimic în pungă. |