1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 3

1.	Şi s-a sculat Iuda, care s-a chemat Macabeul, fiul lui, în locul lui.
2.	Şi ajutându-l toţi fraţii lui şi toţi câţi se lipiseră de tatăl lui, au pornit războiul pentru Israel cu veselie.
3.	Şi a răspândit faima poporului său şi s-a îmbrăcat cu zaua ca un uriaş şi s-a încins cu armele cele de război şi a pornit luptele, apărând tabăra cu sabie.
4.	Şi s-a asemănat leului în lucrurile sale şi ca un pui de leu răcnind la vânat.
5.	Şi a gonit pe cei fără de lege, certându-i şi pe cei care tulburau pe poporul său i-a ars cu foc.
6.	Şi s-au tras toţi cei fără de lege de frica lor şi toţi lucrătorii fărădelegii împreună s-au tulburat şi a sporit mântuirea în mâna lui.
7.	Şi a amărât împăraţi mulţi şi a veselit pe Iacov cu faptele sale şi până în veac pomenirea lui întru binecuvântare.
8.	Şi, trecând prin cetăţile lui Iuda, a pierdut pe cei nelegiuiţi din ele şi a abătut mânia de la Israel.
9.	Şi s-a vestit până la marginile pământului şi a adunat pe cei care piereau.
10.	Şi a adunat Apoloniu neamuri şi de la Samaria putere mare, ca să facă război împotriva lui Israel.
11.	Şi a prins de veste Iuda şi a ieşit înaintea lui şi l-a bătut şi l-a omorât şi mulţi au căzut răniţi, iar ceilalţi au fugit.
12.	Şi au luat prăzile lor şi sabia lui Apoloniu a luat-o Iuda şi cu aceea a făcut război în toate zilele.
13.	Şi auzind Siron, mai-marele puterii Siriei, că a strâns Iuda cu sine adunare şi ceata credincioşilor şi a celor care ies la război, a zis:
14.	Îmi voi face nume şi mă voi mări întru domnie şi voi bate pe Iuda şi pe cei care sunt cu el şi pe cei care nu ascultă de cuvântul regelui.
15.	Şi a purces împreună cu tabăra păgânilor cea tare, care venise să-i ajute să facă izbândă împotriva fiilor lui Israel.
16.	Şi când s-a apropiat de suişul Bethoronului, a ieşit Iuda înaintea lui cu puţini.
17.	Şi văzând că vine oştirea în întâmpinarea lor, au zis către Iuda: Oare noi, puţini, vom putea să ne războim cu atâta mulţime? Căci am slăbit ajunând astăzi.
18.	Şi a zis Iuda: Lesne este să închizi pe mulţi în mâinile celor puţini şi nu este osebire înaintea Dumnezeului cerului dacă mântuirea vine prin mulţi sau prin puţini.
19.	Că nu în mulţimea oştirii stă biruinţa războiului, ci din cer este puterea.
20.	Aceia vin asupra noastră cu semeţie multă şi cu fărădelege, ca să ne piardă pe noi şi pe femeile noastre şi pe fiii noştri şi ca să ne prade;
21.	Iar noi ne războim pentru sufletele noastre şi pentru legile noastre.
22.	Însuşi Domnul îi va zdrobi sub ochii noştri; voi să nu vă temeţi de ei.
23.	Şi după ce a încetat a grăi, au sărit asupra lor fără de veste, iar Siron şi oştirea lui au fost zdrobiţi înaintea lui.
24.	Şi i-au urmărit pe povârnişul Bethoronului până la câmp şi au căzut dintre ei ca vreo opt sute de bărbaţi, iar ceilalţi au fugit la Filisteni.
25.	Şi a început să intre frica de Iuda şi de fraţii lui şi spaima între neamurile cele dimprejurul lor.
26.	Şi a ajuns până la rege numele lui şi de războaiele lui Iuda vorbeau toate neamurile.
27.	Iar după ce a auzit regele Antioh cuvintele acestea, s-a mâniat şi, trimiţând, a adunat toate oştirile împărăţiei sale, o armată foarte mare.
28.	Şi deschizând vistieria sa, a dat plata ostaşilor lui pe un în şi le-a poruncit într-un an să fie gata la poruncă.
29.	Iar dacă a văzut că s-a sfârşit argintul din vistierii şi birurile ţării sunt puţine pentru vrajba şi rana ce a făcut pe pământ, strigând legile care au fost din zilele cele dintâi,
30.	S-a temut ca nu cumva să nu aibă şi a doua oară cheltuieli şi daruri, ca acelea pe care le dăduse mai înainte cu mână largă, întrecând cu dărnicia pe toţi cei care au fost mai înainte de el.
31.	Şi se îndoia eu sufletul său foarte şi s-a sfătuit să meargă în Persia, să ia dăjdiile ţărilor şi să adune argint mult.
32.	Şi a lăsat pe Lisias, om cu vază şi de neam regesc, mai mare peste lucrurile regelui, de la râul Eufratului până la hotarele Egiptului.
33.	Şi să crească pe Antioh, fiul lui, până ce se va întoarce el.
34.	Şi i-a dat jumătate din oştire şi elefanţi şi i-a dat porunci despre toate lucrările, care avea în gând, şi mai ales despre locuitorii Iudeii şi ai Ierusalimului,
35.	Ca să trimită asupra lor oştire să zdrobească şi să nimicească tăria lui Israel şi rămăşiţa Ierusalimului şi să piardă pomenirea lor din acest loc
36.	Şi să aşeze oameni de alt neam în toate hotarele lor şi să le dea cu sorţi pământul lor.
37.	Iar regele a luat cealaltă jumătate de oştire, care rămăsese, şi s-a sculat din Antiohia, cetatea stăpânirii sale, în anul o sută patruzeci şi şapte.
38.	Şi a trecut apa Eufratului şi mergea prin ţările cele de sus. Şi a ales Lisias pe Ptolomeu, fiul lui Dorimene, şi pe Nicanor şi pe Gorgias, bărbaţi tari dintre prietenii regelui,
39.	Şi a trimis cu ei patruzeci de mii de pedestraşi şi şapte mii de călăreţi, ca să vină în tara Iudeii şi să o strice de tot, după cuvântul regelui.
40.	Şi s-au sculat cu toată puterea lor şi au venit şi au tăbărât aproape de Emaus în câmpie.
41.	Şi au auzit neguţătorii ţării numele lor şi au luat argint şi aur mult şi slugi şi au venit la tabără, ca să ia pe fiii lui Israel robi.
42.	Şi s-a adăugat la el puterea Siriei şi a pământului celor de alt neam.
43.	Şi a văzut Iuda şi fraţii lui că s-au înmulţit răutăţile şi că oştirile au tăbărât în hotarele lor şi au înţeles cuvintele regelui care poruncise nimicirea poporului.
44.	Şi a zis fiecare către aproapele său: Să ridicăm surparea poporului nostru şi să facem război pentru el şi pentru cele sfinte.
45.	Şi s-a strâns adunarea, ca să fie gata la război şi să se roage şi să ceară mila şi îndurările Domnului.
46.	Şi Ierusalimul era locuit ca un pustiu; nu avea cine să intre şi să iasă dintre cei născuţi ai lui şi locul sfânt era călcat şi fiii celor de neam străin erau la marginea cetăţii şi acolo era sălaşul neamurilor, şi s-a luat bucuria de la Iacov şi s-au sfârşit fluierul şi alăuta.
47.	Şi s-au adunat şi au venit la Miţpa, în preajma Ierusalimului, că locul rugăciunii lui Israel mai înainte era la Miţpa.
48.	Şi au postit în ziua aceea şi s-au îmbrăcat cu saci şi cenuşă au pus pe capetele lor şi şi-au rupt hainele.
49.	Şi au deschis cărţile legii, în care neamurile căutau să găsească potriviri cu idolii lor.
50.	Şi au adus hainele preoţeşti şi pârga şi zeciuielile şi au pus înainte pe nazireii cei care împliniseră zilele lor.
51.	Şi au strigat cu glas mare la cer, zicând: Ce vom face acestora şi unde îi vom duce?
53.	Şi iată neamurile s-au adunat asupra noastră ca să ne piardă pe noi; Tu ştii cele ce gândesc ei asupra noastră.
54.	Cum vom putea sta împotriva lor, de nu ne vei ajuta Tu? Şi au trâmbiţat cu trâmbiţele şi au strigat cu glas mare.
55.	Şi după aceasta a pus Iuda povăţuitori poporului peste mii şi peste sute şi peste cincizeci şi peste zece.
56.	Şi a zis celor care zideau case şi celor care îşi logodiseră femei şi sădiseră vii şi celor fricoşi, să se întoarcă fiecare la casa lui, după lege.
57.	Şi a purces oastea şi a tăbărât la miazăzi de Emaus.
58.	Şi a zis Iuda: Încingeţi-vă şi vă faceţi fii tari şi fiţi gata pentru dimineaţă, ca să porniţi război împotriva neamurilor acestora care s-au adunat împotriva noastră, ca să ne piardă pe noi şi templul nostru.
59.	Că mai bine este să murim în război, decât să vedem răutăţile aduse neamului nostru şi sfintelor.
60.	Iar precum  va fi voia în cer aşa să fie.