|
1. |
Era odată în ținutul Uz un om pe care îl chema Iov și acest om era
fără prihană și drept; se temea de Dumnezeu și se ferea de ce este rău.
|
|
2. |
Și i s-au născut șapte feciori și trei fete.
|
|
3. |
El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi
de boi și cinci sute de asini și mulțime mare de slugi. Și omul acesta
era cel mai de seamă dintre toți răsăritenii.
|
|
4. |
Feciorii lui se duceau unul la altul și făceau ospețe în casele
lor, fiecare la ziua lui, și trimiteau să cheme pe surorile lor ca să mănânce
și să bea cu ei.
|
|
5. |
Și apoi, când isprăveau zilele petrecerii lor, Iov chema și sfințea
pe feciorii săi și se scula dis-de-dimineață și aducea arderi de tot, după
numărul lor al tuturor, căci Iov zicea: "Se poate ca feciorii mei să fi
păcătuit și să fi cugetat cu păcat împotriva lui Dumnezeu". Și așa făcea
Iov mereu.
|
|
6. |
Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfățișat înaintea Domnului
și Satan a venit și el printre ei.
|
|
7. |
Atunci Domnul a zis către Satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns
Domnului și a zis: "Am dat târcoale pe pământ și m-am plimbat în sus și
în jos".
|
|
8. |
Și Domnul a zis către Satan: "Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu
este nici unul ca el pe pământ fără prihană și drept și temător de Dumnezeu
și care să se ferească de ce este rău?"
|
|
9. |
Dar Satan a răspuns Domnului și a zis: "Ore degeaba se teme Iov
de Dumnezeu?
|
|
10. |
N-ai făcut Tu gard în jurul lui și în jurul casei lui și în jurul
a tot ce este al lui, în toate părțile și ai binecuvântat lucrul mâinilor
lui și turmele lui au umplut pământul?
|
|
11. |
Dar ia întinde mâna Ta și atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem
dacă nu Te va blestema în față!"
|
|
12. |
Atunci Domnul a zis către Satan: "Iată, tot ce are el este în puterea
ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta". Și Satan a pierit din fața
lui Dumnezeu.
|
|
13. |
Și într-o zi, când feciorii și fetele lui Iov mâncau și beau vin
în casa fratelui lor mai mare,
|
|
14. |
A sosit un vestitor la Iov și i-a spus: "Boii erau la arătură și
asinele pășteau pe lângă ei;
|
|
15. |
Atunci Sabeenii au năvălit asupra lor, au pus mâna pe vite, și
pe robi i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Și am scăpat numai eu singur
și am venit să-ți dau de veste!"
|
|
16. |
Nu a sfârșit vorba bine și altul a sosit și a spus: "Focul lui
Dumnezeu a căzut din cer și a ars oile tale și pe robii tăi și i-a mistuit.
Și am scăpat numai eu singur și am venit să-ți dau de veste!"
|
|
17. |
Nu a sfârșit vorba bine și altul a sosit și a spus: "Caldeii, împărțiți
în trei cete, au dat năvală peste cămilele tale și le-au ridicat și pe
robi i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Și am scăpat numai eu singur și
am venit să-ți dau de veste!"
|
|
18. |
Nu sfârșise vorba bine și altul a sosit și a spus: "Feciorii tăi
și fetele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare,
|
|
19. |
Și iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu și a izbit
în cele patru colțuri ale casei și casa s-a prăbușit peste tineri și ei
au murit. Și am scăpat numai eu singur și am venit să-ți dau de veste".
|
|
20. |
Atunci Iov s-a sculat și-a sfâșiat veșmântul, s-a ras pe cap și,
căzând la pământ, s-a închinat,
|
|
21. |
Și a rostit: "Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi
întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!"
|
|
22. |
Și întru toate acestea, Iov nu a păcătuit și nu a rostit nici un
cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu.
|