1. |
De vrei să te întorci, Israele, zice Domnul, întoarce-te la Mine şi, de vei depărta urâciunile de la faţa Mea, nu vei mai rătăci. |
2. |
Dacă tu vei jura: "Viu este Domnul!", în adevăr, în judecată şi în dreptate, neamurile se vor binecuvânta şi se vor lăuda în El. |
3. |
Căci aşa zice Domnul către bărbăţia lui Iuda şi ai Ierusalimului: "Araţi-vă ogoare noi şi nu mai semănaţi prin spini! |
4. |
Bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul şi lepădaţi învârtoşarea inimii voastre, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca focul şi să ardă nestinsă din pricina răutăţii faptelor voastre. |
5. |
Spuneţi acestea în Iuda şi le vestiţi în Ierusalim! Grăiţi şi trâmbiţaţi cu trâmbiţa prin ţară! Strigaţi tare şi ziceţi: |
6. |
"Adunaţi-vă şi să intrăm în cetatea cea întărită!" Înălţaţi steagul spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi, că iată aduc de la miazănoapte necaz şi nevoie mare! |
7. |
Iată, iese leul din desişul său şi pierzătorul popoarelor se apropie; plecat-a din locul său, ca să pustiiască pământul tău; cetăţile tale vor fi stricate şi fără locuitori. |
8. |
De aceea încingeţi-vă cu sac, plângeţi şi vă tânguiţi, că iuţimea mâniei Domnului nu se va abate de la voi. |
9. |
În ziua aceea, zice Domnul, va Încremeni inima regelui şi inima căpeteniilor; preoţii se vor îngrozi şi proorocii se vor mira". |
10. |
Atunci eu am zis: "O, Doamne Dumnezeule, amăgit-ai Tu oare pe poporul acesta şi Ierusalimul, când ai zis: Veţi avea pace, şi iată sabia a ajuns până la suflet?" |
11. |
În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: "Iată vine vânt arzător din munţii cei pustii asupra fiicei poporului Meu şi vine nu pentru a vântura, nici pentru a curăţi grâul; |
12. |
Dar va veni dintr-acolo de la Mine vânt mai puternic decât acesta şi voi rosti judecata Mea asupra lor. |
13. |
Iată, se va ridica, cum se ridică norii; căruţele lui vor fi ca furtuna şi caii lui mai iuţi decât vulturii". Vai de noi, căci vom fi prăpădiţi! |
14. |
Ierusalime, spală răul din inima ta, ca să te izbăveşti! Până când se vor sălăşlui în tine cugete necredincioase? |
15. |
Că iată se aude glas de la Dan şi vestea pieirii din munţii lui Efraim: |
16. |
"Spuneţi popoarelor şi vestiţi Ierusalimului că din ţară depărtată vin împresurători şi scot strigăte împotriva cetăţilor lui Iuda". |
17. |
Ca paznicii câmpului, aşa l-au înconjurat pe Israel de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul. |
18. |
Căile tale şi faptele tale, Israele, ţi-au pricinuit acestea; din pricina necredincioşii tale fi-a venit acest amar, care a străbătut până la inima ta". |
19. |
Inima mea! Inima mea! Mă doare inima până în adânc! Tulburatu-s-a inima mea în mine şi nu pot tăcea, că tu, suflete al meu, auzi glasul trâmbiţei, auzi strigătul de război. |
20. |
Nenorocire peste nenorocire: tot pământul se pustieşte şi fără de veste mi s-au stricat corturile şi într-o clipeală sălaşurile mele. |
21. |
Oare mult îmi este dat să văd steagul şi să aud sunetul trâmbiţei? |
22. |
Şi toate acestea sunt numai pentru că poporul Meu e fără minte şi nu Mă cunoaşte, sunt copii nepricepuţi şi n-au înţelegere; sunt pricepuţi numai la rele, iar binele nu ştiu să-l facă. |
23. |
Mă uit peste ţară şi iată este ruinată şi pustie; |
24. |
Caut la ceruri şi iată nu este lumină pe ele; privesc la munţi şi iată că ei tremură şi dealurile toate se clatină. |
25. |
Mă uit şi iată nu este nici un om şi toate păsările cerului au fugit. |
26. |
Mă uit şi iată Carmelul este o pustietate şi toate cetăţile lui sunt arse cu foc de la faţa Domnului şi au pierit de la faţa mâniei Lui. |
27. |
Că aşa a zis Domnul: "Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot. |
28. |
Va plânge de aceasta pământul şi cerurile sus se vor întuneca, pentru că Eu am zis, Eu am hotărât şi nu Mă voi căi, nici Mă voi întoarce de la aceasta. |
29. |
De strigătele călăreţilor şi ale arcaşilor ţara întreagă este pusă pe fugă; toţi vor fugi în pădurile cele dese şi se vor sui pe stânci; toate cetăţile vor fi părăsite şi nici un locuitor nu va mai fi în acestea. |
30. |
Şi tu, pustiito, ce vei face? Chiar când te-ai îmbrăca în purpură, chiar dacă te-ai găti cu podoabe de aur şi ţi-ai sulemeni ochii cu dresuri, în zadar te-ai face frumoasă, că iubiţii tăi te dispreţuiesc şi vor numai viaţa. |
31. |
Când aud glas ca de femeie ce naşte, aud geamăt ca al uneia ce naşte pentru întâia oară: este glasul fiicei Sionului; ea geme şi întinde mâna, zicând: "O, vai de mine, mi se istoveşte sufletul înaintea ucigaşilor!" |