|
1. |
Iar după cinci zile s-a coborât arhiereul Anania cu câțiva bătrâni
și cu un oarecare retor Tertul, care s-au înfățișat procuratorului împotriva
lui Pavel.
|
|
2. |
Iar după ce l-au chemat pe Pavel, Tertul a început să-l învinuiască,
zicând: Prin tine dobândim multă pace și îndreptările făcute acestui neam,
prin purtarea ta de grijă,
|
|
3. |
Totdeauna și pretutindeni le primim, prea puternice Felix, cu toată
mulțumirea.
|
|
4. |
Dar, ca să nu te ostenesc mai mult, te rog să ne asculți, pe scurt,
cu bunăvoința ta.
|
|
5. |
Căci am aflat pe omul acesta ca o ciumă și urzitor de răzvrătiri
printre toți iudeii din lume, fiind căpetenia eresului nazarinenilor,
|
|
6. |
Care a încercat să pângărească și templul și pe care l-am prins
și am voit să-l judecăm după legea noastră.
|
|
7. |
Dar venind Lysias comandantul l-a scos cu de-a sila din mâinile
noastre,
|
|
8. |
Poruncind pârâșilor lui să vină la tine. De la el vei putea, cercetând
tu însuți, să cunoști toate învinuirile aduse de noi.
|
|
9. |
Iar iudeii împreună susțineau, zicând că acestea așa sunt.
|
|
10. |
Și, procuratorul făcându-i semn să vorbească, Pavel a răspuns:
Fiindcă știu că de mulți ani ești judecător acestui neam, bucuros vorbesc
pentru apărarea mea.
|
|
11. |
Tu poți să afli că nu sunt mai mult decât douăsprezece zile de
când m-am suit la Ierusalim ca să mă închin.
|
|
12. |
Și nici în templu nu m-au găsit discutând cu cineva sau făcând
tulburare în mulțime, nici în sinagogi, nici în cetate,
|
|
13. |
Nici nu pot să-ți dovedească cele ce spun acum împotriva mea.
|
|
14. |
Și-ți mărturisesc aceasta, că așa mă închin Dumnezeului părinților
mei, după învățătura pe care ei o numesc eres, și cred toate cele scrise
în Lege și în Prooroci,
|
|
15. |
Având nădejde în Dumnezeu, pe care și aceștia înșiși o așteaptă,
că va să fie învierea morților: și a drepților și a nedrepților.
|
|
16. |
Și întru aceasta mă străduiesc și eu ca să am totdeauna înaintea
lui Dumnezeu și a oamenilor un cuget neîntinat.
|
|
17. |
După mulți ani, am venit ca să aduc neamului meu milostenii și
prinoase,
|
|
18. |
Când niște iudei din Asia m-au găsit, curățit, în templu, dar nu
cu mulțime, nici cu gâlceavă.
|
|
19. |
Aceia trebuia să fie de față înaintea ta și să mă învinuiască,
dacă aveau ceva împotriva mea;
|
|
20. |
Sau chiar aceștia să spună ce nedreptate mi-au găsit când am stat
înaintea sinedriului,
|
|
21. |
Decât numai pentru acest singur cuvânt pe care l-am strigat stând
între ei, că pentru învierea morților sunt eu astăzi judecat între voi.
|
|
22. |
Și Felix, auzind acestea, i-a amânat, cunoscând destul de bine
cele privitoare la învățătura (creștină), zicând: Când se va coborî comandantul
Lysias, voi hotărî asupra acelora ale voastre.
|
|
23. |
Și a poruncit sutașului să țină pe Pavel sub pază, dar să-i lase
tihnă și să nu oprească pe nimeni dintre ai lui, ca să vină să-i slujească.
|
|
24. |
Iar după câteva zile, Felix, venind cu Drusila, femeia lui, care
era din neamul iudeilor, a trimis să cheme pe Pavel și l-a ascultat despre
credința în Hristos Iisus.
|
|
25. |
Și vorbind el despre dreptate și despre înfrânare și despre judecata
viitoare, Felix s-a înfricoșat și a răspuns: Acum mergi, și când voi găsi
timp potrivit te voi mai chema.
|
|
26. |
În același timp el nădăjduia că i se vor da bani de către Pavel;
de aceea, și mai des trimițând să-l cheme, vorbea cu el.
|
|
27. |
Dar când s-au împlinit doi ani, în locul lui Felix a urmat Porcius
Festus. Și voind să le fie iudeilor pe plac, Felix a lăsat pe Pavel legat.
|