|
1. |
Cuvântul cel dintâi l-am făcut o, Teofile, despre toate cele ce a
început Iisus a face și a învăța,
|
|
2. |
Până în ziua în care S-a înălțat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt
apostolilor pe care i-a ales,
|
|
3. |
Cărora S-a și înfățișat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne
doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile și vorbind cele despre
împărăția lui Dumnezeu.
|
|
4. |
Și cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim,
ci să aștepte făgăduința Tatălui, pe care (a zis El) ați auzit-o de la
Mine:
|
|
5. |
Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt,
nu mult după aceste zile.
|
|
6. |
Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare, în acest
timp vei așeza Tu, la loc, împărăția lui Israel?
|
|
7. |
El a zis către ei: Nu este al vostru a ști anii sau vremile pe care
Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa,
|
|
8. |
Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi
Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea
pământului.
|
|
9. |
Și acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălțat și un nor L-a
luat de la ochii lor.
|
|
10. |
Și privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbați au stat
lângă ei, îmbrăcați în haine albe,
|
|
11. |
Care au și zis: Bărbați galileieni, de ce stați privind la cer?
Acest Iisus care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum
L-ați văzut mergând la cer.
|
|
12. |
Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al
Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă.
|
|
13. |
Și când au intrat, s-au suit în încăperea de sus, unde se adunau
de obicei: Petru și Ioan și Iacov și Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu
și Matei, Iacov al lui Alfeu și Simon Zelotul și Iuda al lui Iacov.
|
|
14. |
Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu
femeile și cu Maria, mama lui Iisus și cu frații Lui.
|
|
15. |
Și în zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul fraților (iar
numărul lor era ca la o sută douăzeci), a zis:
|
|
16. |
Bărbați frați, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta pe care
Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a
făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus.
|
|
17. |
Căci era numărat cu noi și luase sorțul acestei slujiri.
|
|
18. |
Deci acesta a dobândit o țarină din plata nedreptății și, căzând
cu capul înainte, a crăpat pe la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele.
|
|
19. |
Și s-a făcut cunoscută aceasta tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim,
încât țarina aceasta s-a numit în limba lor Hacheldamah, adică Țarina Sângelui.
|
|
20. |
Căci este scris în Cartea Psalmilor: "Facă-se casa lui pustie și
să nu aibă cine să locuiască în ea! Și slujirea lui s-o ia altul".
|
|
21. |
Deci trebuie ca unul din acești bărbați, care s-au adunat cu noi
în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus,
|
|
22. |
Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălțat
de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui.
|
|
23. |
Și au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iustus,
și pe Matia.
|
|
24. |
Și, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor,
arată pe care din aceștia doi l-ai ales,
|
|
25. |
Ca să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care Iuda a
căzut, ca să meargă în locul lui.
|
|
26. |
Și au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, și s-a socotit
împreună cu cei unsprezece apostoli.
|