|
Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Capitolul 12
|
1. |
Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuși
la vedenii și la descoperiri de la Domnul.
|
|
2. |
Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup,
nu știu; fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe - a fost răpit unul
ca acesta până la al treilea cer.
|
|
3. |
Și-l știu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup,
nu știu, Dumnezeu știe S
|
|
4. |
Că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu
se cuvine omului să le grăiască.
|
|
5. |
Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă
voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele.
|
|
6. |
Căci chiar dacă aș vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi
spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni
mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine.
|
|
7. |
Și pentru ca să nu mă trufesc cu măreția descoperirilor, datu-mi-s-a
mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca
să nu mă trufesc.
|
|
8. |
Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze
de la mine;
|
|
9. |
Și mi-a zis: Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește
în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile
mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.
|
|
10. |
De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri,
în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
|
|
11. |
M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-ați silit! Căci
se cuvenea să vorbiți voi de bine despre mine, pentru că nu sunt cu nimic
mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli, deși nu sunt nimic.
|
|
12. |
Dovezile mele de apostol s-au arătat la voi în toată răbdarea,
prin semne, prin minuni și prin puteri.
|
|
13. |
Căci cu ce sunteți voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât
numai că eu nu v-am fost povară? Dăruiți-mi mie această nedreptate.
|
|
14. |
Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi și nu vă voi fi povară,
căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să
agonisească pentru părinți, ci părinții pentru copii.
|
|
15. |
Deci eu foarte bucuros voi cheltui și mă voi cheltui pentru sufletele
voastre, deși, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puțin.
|
|
16. |
Dar fie! Eu nu v-am împovărat. Ci, fiind isteț, v-am prins cu înșelăciune.
|
|
17. |
Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am
trimis?
|
|
18. |
L-am rugat pe Tit și am trimis, împreună cu el, pe fratele. V-a
asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi în același duh? N-am călcat noi pe
aceleași urme?
|
|
19. |
De mult vi se pare că ne apărăm față de voi. Dar noi grăim în Hristos,
înaintea lui Dumnezeu. Și toate acestea, iubiții mei, pentru zidirea voastră.
|
|
20. |
Căci mă tem ca nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi așa precum
voiesc, iar eu să fiu găsit de voi așa precum nu voiți; mă tem adică de
certuri, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de murmure, de
îngâmfări, de tulburări;
|
|
21. |
Mă tem ca nu cumva, venind iarăși, să mă umilească Dumnezeul meu
la voi și să plâng pe mulți care au păcătuit înainte și nu s-au pocăit
de necurăția și de desfrânarea și de necumpătarea pe care le-au făcut.
|
|