|
1. |
Și eu, fraților, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovnicești,
ci ca unora trupești, ca unor prunci în Hristos.
|
|
2. |
Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu puteați mânca și
încă nici acum nu puteți,
|
|
3. |
Fiindcă sunteți tot trupești. Câtă vreme este între voi pizmă și
ceartă și dezbinări, nu sunteți, oare, trupești și nu după firea omenească
umblați?
|
|
4. |
Căci, când zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al
lui Apollo, au nu sunteți oameni trupești?
|
|
5. |
Dar ce este Apollo? Și ce este Pavel? Slujitori prin care ați crezut
voi și după cum i-a dat Domnul fiecăruia.
|
|
6. |
Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.
|
|
7. |
Astfel nici cel ce sădește nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai
Dumnezeu care face să crească.
|
|
8. |
Cel care sădește și cel care udă sunt una și fiecare își va lua
plata după osteneala sa.
|
|
9. |
Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteți ogorul
lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
|
|
10. |
După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înțelept meșter,
am pus temelia; iar altul zidește. Dar fiecare să ia seama cum zidește;
|
|
11. |
Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este
Iisus Hristos.
|
|
12. |
Iar de zidește cineva pe această temelie: aur, argint, sau pietre
scumpe, lemne, fân, trestie.
|
|
13. |
Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului).
Pentru că în foc se descoperă, și focul însuși va lămuri ce fel este lucrul
fiecăruia.
|
|
14. |
Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată.
|
|
15. |
Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui,
dar așa ca prin foc.
|
|
16. |
Nu știți, oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul
lui Dumnezeu locuiește în voi?
|
|
17. |
De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu
pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteți voi.
|
|
18. |
Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare cuiva, între voi, că
este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înțelept.
|
|
19. |
Căci înțelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu,
pentru că scris este: "El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor".
|
|
20. |
Și iarăși: "Domnul cunoaște gândurile înțelepților, că sunt deșarte".
|
|
21. |
Așa că nimeni să nu se laude cu oameni. Căci toate sunt ale voastre:
|
|
22. |
Fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viața, fie moartea,
fie cele de față, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre.
|
|
23. |
Iar voi sunteți ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu.
|