|
1. |
Vă aduc aminte, fraților, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe
care ați și primit-o, întru care și stați,
|
|
2. |
Prin care și sunteți mântuiți; cu ce cuvânt v-am binevestit-o -
dacă o țineți cu tărie, afară numai dacă n-ați crezut în zadar S
|
|
3. |
Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce și eu am primit, că Hristos
a murit pentru păcatele noastre după Scripturi;
|
|
4. |
Și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi;
|
|
5. |
Și că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
|
|
6. |
În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre
care cei mai mulți trăiesc până astăzi, iar unii au și adormit;
|
|
7. |
După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;
|
|
8. |
Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat
și mie.
|
|
9. |
Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să
mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
|
|
10. |
Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui care
este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toți.
Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.
|
|
11. |
Deci ori eu, ori aceia, așa propovăduim și voi așa ați crezut.
|
|
12. |
Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic
unii dintre voi că nu este înviere a morților?
|
|
13. |
Dacă nu este înviere a morților, nici Hristos n-a înviat.
|
|
14. |
Și dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea
noastră, zadarnică este și credința voastră.
|
|
15. |
Ne aflăm încă și martori mincinoși ai lui Dumnezeu, pentru că am
mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a
înviat, dacă deci morții nu înviază.
|
|
16. |
Căci dacă morții nu înviază, nici Hristos n-a înviat.
|
|
17. |
Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră, sunteți
încă în păcatele voastre;
|
|
18. |
Și atunci și cei ce au adormit în Hristos au pierit.
|
|
19. |
Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viața aceasta, suntem mai
de plâns decât toți oamenii.
|
|
20. |
Dar acum Hristos a înviat din morți, fiind începătură (a învierii)
celor adormiți.
|
|
21. |
Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om și
învierea morților.
|
|
22. |
Căci, precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia.
|
|
23. |
Dar fiecare în rândul cetei sale: Hristos începătură, apoi cei
ai lui Hristos, la venirea Lui,
|
|
24. |
După aceea, sfârșitul, când Domnul va preda împărăția lui Dumnezeu
și Tatălui, când va desființa orice domnie și orice stăpânire și orice
putere.
|
|
25. |
Căci El trebuie să împărățească până ce va pune pe toți vrăjmașii
Săi sub picioarele Sale.
|
|
26. |
Vrăjmașul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea.
|
|
27. |
"Căci toate le-a supus sub picioarele Lui". Dar când zice: "Că
toate I-au fost supuse Lui" - învederat este că afară de Cel care I-a supus
Lui toate.
|
|
28. |
Iar când toate vor fi supuse Lui, atunci și Fiul însuși Se va supune
Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu să fie toate în toți.
|
|
29. |
Fiindcă ce vor face cei care se botează pentru morți? Dacă morții
nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei?
|
|
30. |
De ce mai suntem și noi în primejdie în tot ceasul?
|
|
31. |
Mor în fiecare zi! V-o spun, fraților, pe lauda pe care o am pentru
voi, în Hristos Iisus, Domnul nostru.
|
|
32. |
Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes, care îmi este folosul?
Dacă morții nu înviază, să bem și să mâncăm, căci mâine vom muri!
|
|
33. |
Nu vă lăsați înșelați. Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.
|
|
34. |
Treziți-vă cum se cuvine și nu păcătuiți. Căci unii nu au cunoștință
de Dumnezeu; o spun spre rușinea voastră.
|
|
35. |
Dar va zice cineva: Cum înviază morții? Și cu ce trup au să vină?
|
|
36. |
Nebun ce ești! Tu ce semeni nu dă viață, dacă nu va fi murit.
|
|
37. |
Și ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol,
poate de grâu, sau de altceva din celelalte;
|
|
38. |
Iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, și fiecărei semințe
un trup al său.
|
|
39. |
Nu toate trupurile sunt același trup, ci unul este trupul oamenilor
și altul este trupul dobitoacelor și altul este trupul păsărilor și altul
este trupul peștilor.
|
|
40. |
Sunt și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava
celor cerești și alta a celor pământești.
|
|
41. |
Alta este strălucirea soarelui și alta strălucirea lunii și alta
strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebește în strălucire.
|
|
42. |
Așa este și învierea morților: Se seamănă (trupul) întru stricăciune,
înviază întru nestricăciune;
|
|
43. |
Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru
slăbiciune, înviază întru putere;
|
|
44. |
Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup
firesc, este și trup duhovnicesc.
|
|
45. |
Precum și este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet
viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viață";
|
|
46. |
Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
|
|
47. |
Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea
este din cer.
|
|
48. |
Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; și cum este
cel ceresc, așa sunt și cei cerești.
|
|
49. |
Și după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul
celui ceresc.
|
|
50. |
Aceasta însă zic, fraților: Carnea și sângele nu pot să moștenească
împărăția lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moștenește nestricăciunea.
|
|
51. |
Iată, taină vă spun vouă: Nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba,
|
|
52. |
Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbița cea de apoi. Căci
trâmbița va suna și morții vor învia nestricăcioși, iar noi ne vom schimba.
|
|
53. |
Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune
și acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.
|
|
54. |
Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune
și acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul
care este scris: "Moartea a fost înghițită de biruință.
|
|
55. |
Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul
tău?".
|
|
56. |
Și boldul morții este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
|
|
57. |
Dar să dăm mulțumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruința prin
Domnul nostru Iisus Hristos!
|
|
58. |
Drept aceea, frații mei iubiți, fiți tari, neclintiți, sporind
totdeauna în lucrul Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică
în Domnul.
|