1. |
Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache din Massa. Acest om a zis: "Sunt ostenit, Dumnezeule, sunt obosit, Doamne, sunt sleit de puteri! |
2. |
Căci sunt tare prost, ca să mă pot socoti ca om şi nu am pricepere (care ar putea să fie vrednică) de un om. |
3. |
Nici n-am învăţat înţelepciunea şi nici ştiinţa celor sfinţi nu o cunosc. |
4. |
Cine s-a suit în ceruri şi iarăşi s-a pogorât, cine a adunat vântul în mâinile lui? Cine a legat apele în haina lui? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele lui şi care este numele fiului său? Spune dacă ştii! |
5. |
Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lămurite, scut este El pentru cei ce caută la El scăparea. |
6. |
Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală şi să fii găsit de minciună! |
7. |
Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri: |
8. |
Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă, |
9. |
Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: "Cine este Domnul?" Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu. |
10. |
Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare. |
11. |
Este câte un neam de oameni care blesteamă pe tatăl său şi nu binecuvântează pe maica sa; |
12. |
Un neam căruia i se pare că e fără prihană în ochii lui şi care nu este curăţit de necurăţia lui; |
13. |
Un neam... O, cum ridică ochii lui sus şi cit se înalţă de sus genele lui! |
14. |
Un neam ai cărui dinţi sunt ca săbiile şi ai căror colţi sunt cuţite, ca să mănânce pe cei sărmani de pe pământ şi pe cei săraci dintre oameni. |
15. |
Lipitoarea are două fiice care zic: "Dă-mi, dă-mi!" Trei lucruri nu se pot sătura, ba şi al patrulea care nu zice niciodată: "Destul!" şi anume: |
16. |
Locuinţa morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă şi focul care nu zice niciodată: "Destul!" |
17. |
Ochiul care îşi bate joc de părintele său şi nu ia în seamă ascultarea (ce este dator) maicii sale, să-l scoată corbii care sălăşluiesc lingă un curs de apă, iar puii de vultur să-l mănânce. |
18. |
Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru, pe care nu le pot pricepe: |
19. |
Calea vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, mersul corăbiei în mijlocul mării şi calea omului la o fecioară. |
20. |
Aşa este purtarea unei femei desfrânate: ea mănâncă şi îşi şterge gura şi zice: "N-am făcut nimic rău" |
21. |
Pentru trei lucruri se cutremură pământul, ba chiar pentru patru nu poate să rabde: |
22. |
Pentru robul care ajunge rege, pentru nebunul care se satură de pâine, |
23. |
Pentru o femeie dispreţuită când ea se mărită şi pentru o slugă care moşteneşte pe stăpâna sa. |
24. |
Patru sunt animalele cele mai mici de pe pământ şi care sunt cele mai înţelepte: |
25. |
Furnicile, neam fără putere, care îşi agonisesc vara hrana lor; |
26. |
Dihorii, neam slab, care-şi clădesc în stânci locaşul lor; |
27. |
Lăcustele care nu au rege şi totuşi ies toate în stoluri; |
28. |
Şopârla care se poate prinde cu mâna şi care pătrunde în palatele regilor. |
29. |
Trei fiinţe au înfăţişare frumoasă, ba patru, care au un mers măreţ: |
30. |
Leul, viteazul printre dobitoace, care nu dă înapoi în faţa nimănui; |
31. |
Cocoşul cel ager, ţapul şi regele căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. |
32. |
De eşti aşa de nebun ca să te laşi mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură. |
33. |
Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă. |