|
1. |
O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, să nu vă încredeţi adevărului, - pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit? |
|
2. |
Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Din faptele Legii primit-aţi voi Duhul, sau din ascultarea credinţei? |
|
3. |
Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, sfârşiţi acum în trup? |
|
4. |
Aţi pătimit atâtea în zadar? - dacă a fost în zadar, cu adevărat. |
|
5. |
Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi săvârşeşte minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credinţei? |
|
6. |
Precum şi Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate. |
|
7. |
Să ştiţi, deci, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Avraam. |
|
8. |
Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu îndreptează neamurile din credinţă, dinainte a binevestit lui Avraam: "Că se vor binecuvânta în tine toate neamurile". |
|
9. |
Deci cei ce sunt din credinţă se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam. |
|
10. |
Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: "Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă". |
|
11. |
Iar acum că, prin Lege, nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lămurit, deoarece "dreptul din credinţă va fi viu". |
|
12. |
Legea însă nu este din credinţă, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele. |
|
13. |
Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: "Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn". |
|
14. |
Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri binecuvântarea lui Avraam, ca să primim, prin credinţă, făgăduinţa Duhului. |
|
15. |
Fraţilor, ca un om grăiesc; că şi testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică, sau îi mai adaugă ceva. |
|
16. |
Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului său. Nu zice: "şi urmaşilor", - ca de mai mulţi, - ci ca de unul singur: "şi Urmaşului tău", Care este Hristos. |
|
17. |
Aceasta zic dar: Un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desfiinţează Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca să desfiinţeze făgăduinţa. |
|
18. |
Căci dacă moştenirea este din Lege, nu mai este din făgăduinţă, dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moştenirea prin făgăduinţă. |
|
19. |
Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor. |
|
20. |
Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul. |
|
21. |
Este deci Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat Lege, care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege. |
|
22. |
Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea din credinţa în Iisus Hristos celor ce cred. |
|
23. |
Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere. |
|
24. |
Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă. |
|
25. |
Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. |
|
26. |
Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. |
|
27. |
Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. |
|
28. |
Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. |
|
29. |
Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă. |