1. |
Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi. |
2. |
Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine. |
3. |
Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere. |
4. |
Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte, iar cel ce prooroceşte zideşte Biserica. |
5. |
Voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi; dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte e mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte, ca Biserica să ia întărire. |
6. |
Iar acum, fraţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi - sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în învăţătură? |
7. |
Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaşte ce este din fluier, sau ce este din chitară? |
8. |
Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? |
9. |
Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt. |
10. |
Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei. |
11. |
Deci dacă nu voi şti înţelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte barbar pentru mine. |
12. |
Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii. |
13. |
De aceea, cel ce grăieşte într-o limbă străină să se roage ca să şi tălmăcească. |
14. |
Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare. |
15. |
Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. |
16. |
Fiindcă dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu "Amin" la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici? |
17. |
Căci tu, într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte. |
18. |
Mulţumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi; |
19. |
Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină. |
20. |
Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi. |
21. |
În Lege este scris: "Voi grăi acestui popor în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu vor asculta de Mine, zice Domnul". |
22. |
Aşa că vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincioşi ci pentru cei necredincioşi; iar proorocia nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred. |
23. |
Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra neştiutori sau necredincioşi, nu vor zice, oare, că sunteţi nebuni? |
24. |
Iar dacă toţi ar prooroci şi ar intra vreun necredincios sau vreun neştiutor, el este dovedit de toţi, el este judecat de toţi; |
25. |
Cele ascunse ale inimii lui se învederează, şi astfel, căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, mărturisind că Dumnezeu este într-adevăr printre voi. |
26. |
Ce este deci, fraţilor? Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm, are învăţătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă. |
27. |
Dacă grăieşte cineva într-o limbă străină, să fie câte doi, sau cel mult trei şi pe rând să grăiască şi unul să tălmăcească. |
28. |
Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu. |
29. |
Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece. |
30. |
Iar dacă se va descoperi ceva altuia care şade, să tacă cei dintâi. |
31. |
Căci puteţi să proorociţi toţi câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie. |
32. |
Şi duhurile proorocilor se supun proorocilor. |
33. |
Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii. |
34. |
Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea. |
35. |
Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică. |
36. |
Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi? |
37. |
Dacă i se pare cuiva că este prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu sunt porunci ale Domnului. |
38. |
Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie. |
39. |
Aşa că, fraţii mei, râvniţi a prooroci şi nu opriţi să se grăiască în limbi. |
40. |
Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială. |