|
1. |
După aceea s-au petrecut următoarele: Abesalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, cu numele Tamara. Pe aceasta o iubea Amnon, alt fiu al lui David. |
|
2. |
Şi s-a chinuit Amnon până într-atâta, că s-a îmbolnăvit din pricina surorii sale Tamara, căci aceasta era fecioară şi lui Amnon i se părea greu să-i facă ceva. |
|
3. |
Avea însă Amnon un prieten, anume Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui David. |
|
4. |
Ionadab era om foarte şiret. Acesta i-a zis: "Fiul regelui, de ce slăbeşti tu aşa pe fiecare zi? Spune mie!"Iubesc pe Tamara, sora lui Abesalom, fratele meu", a zis Amnon către el. |
|
5. |
Culcă-te în patul tău, i-a zis Ionadab, şi te fă bolnav; iar când tatăl tău va veni să te cerceteze, să-i zici: Lasă să vină Tamara, sora mea, să mă întărească cu hrană, pregătind mâncare înaintea ochilor mei, ca să văd şi să mănânc din mâinile ei! |
|
6. |
Şi s-a culcat Amnon şi s-a făcut bolnav şi a venit regele să-l cerceteze. Atunci Amnon a zis către rege: "Lasă pe Tamara, sora mea, să vină şi să coacă înaintea ochilor mei o turtă sau două şi să mănânc din mâinile ei". |
|
7. |
Şi a trimis David la Tamara acasă să-i spună: "Du-te acasă la Amnon, fratele tău, şi-i fă de mâncare!" |
|
8. |
şi s-a dus ea acasă la fratele său Amnon; acesta sta culcat. Şi a luat ea făină, a frământat-o, a făcut înaintea ochilor lui turte şi le-a copt; |
|
9. |
Apoi a luat tigaia şi a pus-o înaintea lui, dar el n-a vrut să mănânce. şi a zis Amnon: "Să iasă toţi de la mine!" |
|
10. |
Şi au ieşit de la el toţi oamenii. Apoi Amnon a zis către Tamara: "Du mâncarea în odaia cea din fund şi voi mânca acolo din mâinile tale". Atunci a luat Tamara turtele ce le gătise şi le-a dus lui Amnon, fratele său, în odaia cea din fund. |
|
11. |
Dar când le-a pus înaintea lui ca să mănânce, el a apucat-o şi i-a zis: "Vino şi te culcă cu mine, sora mea!" |
|
12. |
"Nu, frate, a zis ea, nu mă necinsti, căci aceasta nu se face în Israel; nu face ticăloşia aceasta! |
|
13. |
Căci unde mă voi duce eu cu necinstea mea? Şi tu vei fi în Israel cu unul din cei fără de minte. Vorbeşte cu regele şi el nu se va împotrivi să mă dea după tine". |
|
14. |
El însă n-a vrut să asculte cuvintele ei, ci a silit-o şi s-a culcat cu ea şi a necinstit-o. |
|
15. |
După aceea a urât-o Amnon cu ura cea mai mare, aşa încât ura cu care a urât-o el era mai mare decât iubirea pe care o avusese către ea. Şi i-a zis ei Amnon: "Scoală şi pleacă!" |
|
16. |
"Ba nu, frate, i-a zis Tamara, a mă alunga este un rău şi încă şi mai mare decât cel dintâi, pe care mi l-ai făcut tu mie". |
|
17. |
Dar el n-a vrut să o asculte, ci a chemat pe omul său care-l slujea şi i-a zis: "Alungă pe aceasta de la mine afară şi încuie uşa după ea". |
|
18. |
Ea însă era îmbrăcată cu haină pestriţă, căci astfel de haine purtau pe deasupra fetele regelui care erau fecioare. Şi a scos-o sluga afară şi a încuiat uşa după ea. |
|
19. |
Iar Tamara şi-a presărat cenuşă pe capul său şi-a rupt haina cea pestriţă, cu care era îmbrăcată şi, punându-şi mâinile pe cap, mergea aşa şi striga. |
|
20. |
Atunci a zis către ea Abesalom, fratele ei: "Nu cumva Amnon, fratele tău, a umblat cu tine? Dar taci acum, sora mea, căci el este fratele tău; nu-ţi zdrobi inima pentru fapta aceasta". Şi a şezut Tamara părăsită în casa lui Abesalom, fratele său. |
|
21. |
Şi a auzit regele David de toate cele întâmplate şi s-a mâniat foarte tare, dar n-a stricat inima lui Amnon, fiul său, căci îl iubea, pentru că era întâiul său născut. |
|
22. |
Abesalom însă nu grăia cu Amnon nici bine, nici rău, căci Abesalom ura pe Amnon, pentru că acesta necinstise pe Tamara, sora sa. |
|
23. |
Iar după doi ani, pe vremea când tundeau oile lui Abesalom în Baal-Haţor, care se află în Efraim, a chemat Abesalom pe toţi fiii regelui. |
|
24. |
şi venind Abesalom la rege, a zis: "Iată acum este tunsul oilor la robul tău; deci să meargă regele şi slugile sale la robul tău!" |
|
25. |
Regele însă a zis către Abesalom: "Ba nu, fiul meu, nu vom merge cu toţii, ca să nu te împovărăm". Abesalom însă l-a rugat cu mare stăruinţă, dar el n-a vrut să se ducă, ci l-a binecuvântat. |
|
26. |
Atunci Abesalom a zis către el: "Dacă nu, să meargă cu noi măcar Amnon, fratele meu". "De ce să meargă el cu tine?" a zis regele. |
|
27. |
Dar stăruind Abesalom, regele a dat drumul lui Amnon şi la toţi fiii regelui să se ducă cu el. Şi a făcut Abesalom ospăţ, ca ospăţul unui rege. |
|
28. |
Şi a mai poruncit Abesalom slugilor sale, zicând: "Luaţi seama, că îndată ce inima lui Amnon se va veseli de vin şi când eu voi zice: Loviţi pe Amnon, să-l ucideţi şi să nu vă temeţi; eu vă poruncesc aceasta, să fiţi curajoşi şi viteji!" |
|
29. |
Şi au făcut slugile lui Abesalom cu Amnon cum le poruncise Abesalom. Atunci s-au sculat fiii regelui cu toţii şi, încălecând fiecare pe catârul său, au fugit. |
|
30. |
Şi încă pe cale fiind ei, a ajuns la David vestea că Abesalom a omorât pe coti fiii regelui şi n-a mai rămas nici unul din ei. |
|
31. |
Atunci s-a sculat regele şi şi-a rupt hainele sale şi s-a aruncat la pământ; şi toate slugile sale, care stăteau înaintea sa, şi-au rupt veşmintele lor. |
|
32. |
Atunci Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui David, a zis: "Să nu creadă regele, stăpânul meu, că au omorât pe toţi băieţii, fiii regelui; numai singur Amnon a murit, căci Abesalom avea aceasta în gând încă din ziua când Amnon a necinstit pe sora sa, Tamara. |
|
33. |
Deci, regele, stăpânul meu, să nu se tulbure cu gândul că ar fi murit toţi fiii regelui, căci numai Amnon singur a murit". |
|
34. |
Atunci a fugit Abesalom, iar omul de strajă, ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată popor mult venea pe drumul de pe coasta muntelui. Şi venind straja, a dat de veste regelui, zicând: "Am văzut oameni pe drumul Bahurim, de pe coasta muntelui". |
|
35. |
Atunci Ionadab a zis către rege: "Iată vin fiii regelui; cum a zis robul tău aşa şi este". |
|
36. |
Şi cum a sfârşit el vorbele acestea, iată au sosit şi fiii regelui şi au ridicat strigăt şi au plâns. Şi a plâns şi regele însuşi şi toate slugile lui plângere mare. |
|
37. |
Iar Abesalom a fugit şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheşurului. Şi a plâns regele David după fiul său în toate zilele. |
|
38. |
Iar Abesalom, fugind şi ducându-se în Gheşur, a stat acolo trei ani. Dar regele David nu s-a apucat să urmărească pe Abesalom, căci se mângâiase de moartea lui Amnon. |