|
1. |
O, de mi-aţi îngădui puţină neînţelepţie! Dar îmi şi îngăduiţi, |
|
2. |
Căci vă râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită. |
|
3. |
Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, tot aşa să se abată şi gândurile voastre de la curăţia şi nevinovăţia cea în Hristos. |
|
4. |
Căci dacă cel ce vine vă propovăduieşte un alt Iisus, pe care nu l-am propovăduit noi, sau luaţi un alt duh, pe care nu l-aţi luat, sau altă evanghelie pe care nu aţi primit-o, - voi l-aţi îngădui foarte bine. |
|
5. |
Dar eu socotesc că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli. |
|
6. |
Şi chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, nu însă în cunoştinţă, ci v-am dovedit-o în totul faţă de voi toţi. |
|
7. |
Sau am făcut păcat că v-am propovăduit în dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-mă pe mine însumi, pentru ca voi să vă înălţaţi? |
|
8. |
Alte Biserici am prădat, luând plată ca să vă slujesc pe voi. |
|
9. |
Şi de faţă fiind la voi şi în lipsuri aflându-mă, n-am făcut supărare nimănui. Căci în cele ce mi-au lipsit, m-au îndestulat fraţii veniţi din Macedonia. Şi în toate m-am păzit şi mă voi păzi, să nu vă fiu povară. |
|
10. |
Este în mine adevărul lui Hristos, că lauda aceasta nu-mi va fi îngrădită în ţinuturile Ahaei. |
|
11. |
Pentru ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie! |
|
12. |
Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină, pentru a se afla ca şi noi în ceea ce se laudă. |
|
13. |
Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. |
|
14. |
Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. |
|
15. |
Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor. |
|
16. |
Iarăşi zic: Să nu mă socotească cineva că sunt fără minte, iar de nu primiţi-mă măcar ca pe un fără-de-minte, ca să mă laud şi eu puţin. |
|
17. |
Ceea ce grăiesc, nu după Domnul grăiesc, ci ca în neînţelepţie, în această stare de laudă. |
|
18. |
Deoarece mulţi se laudă după trup, mă voi lăuda şi eu. |
|
19. |
Pentru că voi, înţelepţi fiind, îngăduiţi bucuros pe cei neînţelepţi. |
|
20. |
Căci de vă robeşte cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte cineva cu mândrie, de vă loveşte cineva peste obraz, - răbdaţi. |
|
21. |
Spre necinste o spun, că noi ne-am arătat slabi. Dar în orice ar cuteza cineva - întru neînţelepţie zic, - cutez şi eu! |
|
22. |
Sunt ei evrei? Sunt şi eu. Sunt ei israeliţi? Israelit sunt şi eu. Sunt ei sămânţa lui Avraam? Sunt şi eu. |
|
23. |
Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneşte spun: eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori. |
|
24. |
De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. |
|
25. |
De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării. |
|
26. |
În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi; |
|
27. |
În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. |
|
28. |
Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile. |
|
29. |
Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard? |
|
30. |
Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele! |
|
31. |
Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, ştie că nu mint! |
|
32. |
În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă, |
|
33. |
Şi printr-o fereastră am fost lăsat în jos, peste zid, într-un coş, şi am scăpat din mâinile lui. |